o chelie generoasa, o placa dentara, o batista mototolita,cuvinte desuete,pantaloni calcati la dunga, ceas cu cadranul ingalbenit,viata lunga,batranete blanda,multe amintiri…rezulta o legenda vie stand in fata ta, de vorba cu tine.initial am zis ca s-a mutat azilu`la noi,insa cand au inceput povestirile mi s-a deschis o fereastra spre trecut.spre trecutul din cartile de istorie,spre odessa, spre maresalul antonescu,spre alte “vedete” contemporane.la nivelul respectiv, ocupatia respectiva era ceva ideal,ceva de vis,care avea la baza patriotismul,educatia severa, rigorile cazone,ororile razboiului,maini amputate,foamete, greutati, si totusi…au prins epoca telefoanelor mobile,epoca in care invatamantul este la alt nivel,in care se mananca pui refrigerati si legume bio, cereale integrale si chipsuri.epoca in care ei privesc in urma cu dor,cu regret, cu mandrie,cu sentimentul de implinire…ti se zburleste pielea pe tine..sau poate ca m`a impresionat doar pe mine,poate ca sunt eu mai sensibiloasa,poate ca eu inca mai tin la treburile astea cum ar fi “patriotismul”(ce cuvant mare!!si totusi oamenii aia simteau ceva pentru tara asta,s`au dus si si`au lasat camarazii, prietenii, bratele,picioarele, demnitatea, dar niciodata onoarea, pe campul de lupta si in lagarele de concentrare)

am citit ceva care mi`a placut”ninsoarea se cernea cu o rabdare dumnezeiasca”(orhan pamuk-zapada)

scrie frumos nenea,parca i`as fi dat si eu un nobel.se vede ca`i place sa scrie,iar cum mie imi place sa citesc,presupun ca facem un cuplu frumos!

“Eu n-as putea trai cu o batrana, a spus slabanogul de Higueras, abandonand brusc povestea Jaguraului.Cand eram mic, locuiam cu bunica, o nebuna.Isi petrecea ziua vorbind de una singura si urmarind niste gaini pe care numai ea le vedea”
sunt unele carti care pur si simplu iti doresti sa nu se mai termine, sau cel putin asa gandesc eu! atata pasiune si atata devotament si tensiune psihologica, toate in tramvaiul 41!
am mai citit`o o data cand eram mai mititica,da`atunci nu am inteles mare branza din ea. vedeam altfel lumea la 16 ani!acum, insa, e alta ,mancare de peste!cred ca morala intregului roman e ca”regulamentu`il impui subordonatilor,nu superiorilor”,da! la asta se rezuma tot romanul!
acum stau si ma gandesc ca daca abia acum am priceput cartea asta…poate o sa ma apuc de citit si “ciuma alba”!sa va povestesc cum sta treaba cu cartea asta…cand eram eu in tineretile mele,prin clasa a7a sau a8a am primit cadou cartea respectiva de la mama.nu stiu ce o fi fost in capsoru`ei de si`a inchipuit ca un copil de 13-14 ani e in stare sa duca asemenea lectura.ideea e ca m`am apucat sa o citesc atunci,sub impulsul momentului.am abandonat`o dezamagita cateva(multe zeci de) pagini mai tarziu.cand am mai crescut…prin liceu,dupa ce am depasit etapa eliade, , m`am reapucat s`o citesc!esec total din nou!cred ca genul sf pur si simplu nu e pentru mine!adica n`am avut eu rabdare sa ma uit la matrix prima parte,daramite sa ma uit si la partea a2a si a3a si a cata a mai iesit!
daca tot intentionezi sa te apuci de citit,marii rusi are a must!! cine citeste crima si pedeapsa si ramane imun la studiul psihologic expus acolo inseamna ca trebuie sa citeasca…sf-uri ma lasa rece povestile de amor, sau sa ma gandesc…nu!cam atat! alea ma lasa rece!nu ma misca,in schimb, cand am citit aici ce inseamna camaraderia si ce inseamna jocurile sortii aplicate unor adolescenti,totul in cadrul unui liceu militar, condimentat cu o doza de cruzime fata de aproape si inconstienta, am realizat ca abia asteptam o mica pauza,un ragaz cat de mic pentru a mai citi inca un pic.
azi am terminat`o.recunosc ca in incheire a fost un pic zemos nenea autoru`, ca deh, toata lumea e bine cand totul se termina cu bine…dar pana la final….a fost frumos!
tot asa mi`a placut si ghidul nesimtitului, dar la final a dat`o de perete.dupa ce a, ras cu lacrimi la tot ce scrisese nenea ala acolo, in capitolul final a trebuit el sa zica de gigi si de politica lui.m`a dezgustat treaba asta!putea sa scoata un pamflet in care omu`”de club” respectiv sa fie satirizat si gata!dar cine sunt eu?vreun titu maiorescu? neaaaahh!doar o amarata ignoranta!
aaa!cartea pe care am laudat`o in prima parte a postului se intituleaza”orasul si cainii” si este magistral ( ) ) scrisa de mario vargas llosa.
mi`e dor de colectia mea de ismail kadare.ia sa fac ceva constructiv si sa incep sa citesc din nou!dar parca as incerca si ceva nou,cum ar fi nenea ala care a luat acum,ultima oara premiul nobel pentru literatura! pacat,insa, ca sunt destul de scumpe cartile pe meleagurile noastre.adica,ii inteleg ca tre`sa manance si ei(toti) o paine,da`parca ti se taie chefu`sa cumperi o carte cand vezi ca una de 200 de pagini e 40 lei.e doar un exemplu cantitativ.totusi, daca le`ar ramane cititul doar celor bogati,noi cu ce ne`am mai alege?