ala bala portocala,scoala`te ca`ncepe scoala..am auzit asta de fiecare 15 septembrie vreme de 12 ani,cat am mers la scoala..la inceput parea amuzant, apoi, cu cat cresteam,cu atat nu mi se mai parea “funny”.uram poezioara asta pentru ca insemna inceputul chinului de a ma trezi devreme si suferintelor indurate dupa ce venea genitoarea la scoala si vedea ca poama ei,de altfel un copil inteligent, n`are stare,se cearta cu profesorii, scuipa bilute de hartie prin tubu`de pix,mananca in timpu`orelor, ii tine de vorba pe restu`colegilor…
acum e 4 octombrie..nu e septembrie..liceul s`a terminat de ceva timp..o,Doamne, e al patrulea an in care nu ma mai duc la liceu…de cand nu mai stau pe bancuta din curtea scolii,de cand prostiile care`mi trec prin cap raman acolo,la stadiul de prostii care`mi trec prin cap,nu devin actiuni propriu-zise..
v`ati intrebat vreodata ce inseamna sa cunosti un om potrivit,dar intr`un moment cat se poate de nepotrivit?ce iese?un cocktail de simtiri si impresii,de actiuni si activitati, una mai la locul ei decat alta, o amagire temporara, un vis urat, o coada la paine,un leagan rupt…
sumbra este starea de spirit,precum vremea!
as putea canta fara probleme sarmalele reci”telefonu`nu mai sunaaaaaa”,intrucat reflecta realitatea imediata..nici nu ma mira si nici nu ma asteptam la altceva…

“-ploua afara?
-aproape…”
da`inauntru?nu intreaba nimeni?inside…nu oriunde…