oda toamnei ce`a inceput.
noroc cu soarele asta ca mai tine un pic melancolia la distanta.dar o simt.se apropie!ea e!de data asta n`o sa fac aceeasi greseala!n`am cum!de doi ani n`am mai urat toamna la fel de tare ca si pana acum,sper sa fi reusit sa fi trecut peste.
ma dezgusta si ma ingretoseaza neputinta in tentativa de a fi mai tare decat niste amarate de zile.
acum,in latura mea imoneasca(pentru a`i da satisfactie unuia si altuia) ma agit,ma zbat,ma dau cu capu`de pereti si imi musc pumnii.zgarii peretii si tip sa ma lase in pace si sa nu ma ia de aici.a venit totusi,sa vada cum sta treaba,m`a prins de picioare si m`a tras pe scari in sus,degeaba mi`am infipt unghiile in pereti.degeaba….cand e prea mult iti recunosti infrangerea.cand vrei ceva,o dai in stoicism.cand n`ai realizat nimic esti un ratat.
oda toamnei care vine!