in spatele pleoapelor ochilor mei inchisi nu conteneste sa apara imaginea anutei. dintr`un motiv sau altul nu vrea sa dispara de acolo.cu vocea ei groasa si cu puterea ei demna de un barbat.mereu m`am intrebat cum reusea sa ridice sacii aia de cartofi si de mai stiu eu ce cu o mare usurinta.cu ea ma vedeam in fiecare dimineata la aprozar cand ma opream sa cumpar fructele pentru pauza de pranz.era mereu amabila si ii zicea sefei sa ma bage in fata ca ma grabesc sa plec la serviciu.si uite asa, acum nu mai e.am aflat intamplator ca a murit.dintr-o data,fara sa stie nimeni ca o macina un cancer galopant.adica un om pe care il vezi de dimineata,iar a 2a zi iti zice tanti ca nu mai e.adica…am vazut`o in ziua aia. nu stiu ,nu puteam sa dorm.